Se anunța o zi toridă de vară. Soarele a răsărit falnic și nu a mai lăsat-o să doarmă. Prea multe întrebări fără răspuns îi invadaseră mintea. Purta în suflet o vină ce nu îi aparținea. Viața o învățase să aiba o minte puternică, dar acum, sufletul plăpând nu mai răspundea rațiunii. Simțea că se prăbușește în gol fără să găsească o pârghie care să ii oprească căderea. Ceva îi spunea să plece spre nicăieri, pentru că acolo o aștepta liniștea ce ea o căuta. Drumuri cunoscute și totuși ne mai umblate pâna atunci, au dus-o la poalele unui munte. În fața sa au apărut brazi măreți și un drum ce ducea spre necunoscut. Cu sufletul cât un purice, dar cu încredere în sine a pornit cu pași mici la drum. În liniștea munților și sunetul frunzelor, și’a ascultat gândurile preț de minute bune. Erau momente când ar fi zis că nu mai poate, dar știa că întodeauna mai poate puțin.

 

Din umbra copacilor a răsărit, într-un târziu, un cer de un albastru impecabil și o oază de liniște. Brusc, creierul său a uitat de tot efortul depus de corpul firav. A pus capul pe pajiștea verde să se odihnească și a simțit cum timpul se oprește în loc. Acolo nimeni nu se mai grăbea. Nici măcar ea.  Simțea cum frământările ei începeau să prindă aripi și să o părăsească, făcând loc speranței în suflet. Ar fi plâns, dar realiza că nu exista niciun motiv întemeiat care să merite lacrimile ei de durerere. Zâmbetul îi stătea prea armonios pe chip, încât nu merita să lase nepăsarea celor din jur să îi umezească ochii. 

De nicăieri, doi ochi căprui au privit-o și o voce blândă a grăit:

– Curaj, copilă dragă! Curaj! Viața ta abia acum începe!

 

(…)

 

Printre draperiile care acopereau geamul, o raza de soare s-a strecurat ca să îi gâdile privirea. A deschis ochii speriată. Totul în juru-i era cunoscut. În liniștea camerei se auzea doar respirația lui. “A fost un vis…” îi șoptește el în ureche, în timp ce îi sărută ochiul pe jumătate deschis și o strânge cu drag, la pieptul lui. Ea răsuflă ușurată și se ascunde  la loc în brațele lui.

Acolo nimic rău nu i se putea întâmpla.

Acolo era cel mai bine.