Legenda spune că biletele de avion pentru destinațiile îndepărtate trebuiesc luate la o distanță suficientă de zile cât să nu îți dai peste cap ritmul biologic😎.

 

Așadar, iată-mă după 8 zile in Jakarta, aterizând pe insula zeilor: Bali. 

Aparent, în Bali urma să fiu singură, motiv pentru care am zis că vreau să mă simt ca o prințesă și să îmi bucur sufletul. Am apelat la Bogdan Bali Travel pentru tot ce a însemnat șederea mea aici: cazare, transfer, tur privat și tare bine am făcut.

Prima oprire a fost Ubud. De când am aterizat am înțeles că Bali e altceva, în ciuda străzilor înguste, a traficului infernal și a zecilor de scutere. E un sentiment aici care nu poate fi descris în cuvinte.

 

Am simțit că sunt unde trebuie de când am intrat în camera de hotel: o camera spațioasă, răcoroasă, cu o cadă imensă în mijlocul ei și un balcon larg cu vedere spre junglă. Am simțit cum universul mi-a oferit exact ce îmi dorisem si puțin peste!

Am venit în Bali fără un program exact. Simțeam nevoia să trăiesc fără miză, să mă trezesc fără alarmă, să fac fix ce vreau și când vreau. Aveam să petrec 4 nopți aici care știam că vor trece rapid. Doar una din zile a fost alocată unui tur pentru a vedea principalele obiective turistice.

 

Pădurea cu maimuțe e drăguță, mai ales că sunt mulți pui de maimuțe drăgălași peste tot. Maimuțele în sine sunt însă niște creaturi destul de tembele și imprevizibile. Nu știi când și din ce copac răsare o maimuță 🤣.

 

Priveliștea teraselor de orez este fascinantă. Orez de diverse înălțimi, bananieri, palmieri de cocos și alte plante exotice colorate. Un cer albastru și o adiere caldă din când în când. Simțeam cum tabloul din fața ochilor îmi taie respirația. Părea să fie rupt dintr-o altă dimensiune! Priveam și repetam cu voce tare: “în locurile astea eu sigur o să revin!”

Plantațiile de cafea sunt la fel peste tot. Văzusem în Cuba una, cea de aici nu era cu mult mai deosebită. Aveau în plus animalul Luwak. Cafeaua obținută din boabele ingerate de acest animal este cea mai scumpă din lume. N-am fost deloc impresionată de respectivul șobolan și nici curioasă să degust cea mai scumpă cafea din lumea 😂.

Cel mai mult îmi doream să ajung să văd elefanții ❤️. Sanctuarul Elefanților din Bali se întinde pe 4ha și adăpostește elefanți salvați din insula Sumatra. Creaturile astea imense,  sunt extraordinar de inteligente și iubibile. M-am bucurat nespus să îi hrănesc, iar îmbrățisarea puștiului asta mic, mi-a ajuns la suflet! Zâmbetul meu larg este dovada clară.

Parcul oferă și alte activități ce implică elefanții, care însă nu coincid părerile mele 😊. Animalele astea bune și blânde nu s-au născut că îi stresăm noi cu o serie tâmpită de activități fără sens.

 

Templu Tirta Empul a fost un alt obiectiv parte din   turul zilei . Acest templu este locul în care hindușii și balinezii desfășoară a ritual de purificare, utilizând apa sfântă de izvor. M-am plimbat și am observat ritualurile pe care turiștii le desfășurau acolo, fără să particip activ. Respect culturile și credințele celor din jur, dar ce nu-i de mine, nu e 🙂.

Bali are ca atracții turistice câteva cascade. E impresionant cum natura a creat aceste căderi de apă care oferă un spectacol neîncetat. Am vizitat doar una dintre ele. Drăguță. Am mai văzut cascade la viața mea, ceva mai frumoase ca asta. Mai drăguț decât cascada, mi s-a parul clubul de zi cu vedere la cascadă 😂.

După acest tur, am ajuns la hotel terminată de oboseală. Căldura, umezeala și traficul cu mașina prin Bali nu constituie combinația cea mai fericită pentru o zi de vară (nu că ar fi iarnă vreodată aici 😂).

 

Ziceam că urma să fiu singură in Bali, nu? Doar că: în ziua când am zburat spre Indonezia am aflat că Dana, o prietena care stă in UK urma să fie in Bali în aceeași perioadă. La o zi după ce am aterizat în Jakarta, am aflat că din partea mirelui venise din Brazilia un amic pe care îl cunoscusem cu 4 ani in urmă în Malaezia și care venea zbor în Bali, imediat după nunta. Uite cum dintr-o dată, 3 oameni singuri în Bali formau un grup si nu mai erau deloc singuri 😂. Pentru ca meniul să fie complet, în timp ce mergeam pe străzile din Ubud, îi văd la o terasă pe vecinii mei de bloc, total întâmplator. Lumea e mică dar parcă prea mică uneori.

 

Așa că restul zilelor mele in Ubud au fost cu relaxare, shopping, cafenele, muzica bună și oameni alături. A, și masaj! Neaparat masaj! 🥰

 

Ubud este încă o zona în care oamenii își păstrează tradițiile. Pe străzi o să găsești din loc în loc cutiuțe cu flori și bețișoare parfumate – ofrande aduse zeilor. Oamenii sunt drăguți, te salută, te întreabă ce faci, cum îți e ziua. Fac asta natural, deloc forțat și fără să aștepte ceva la schimb.

 

Mergeam singură pe străzi și în minte îmi rulau gânduri de recunoștință pentru prezentul pe care îl trăiesc și pentru că Cineva acolo Sus, mă iubește și are grijă de mine. Sunt mândră de mine, cea de acum pentru că știu de unde am plecat și cum eram cu ani în urmă. Îmi amintesc o întâmplare din copilărie. Eram în Grecia. Nu aveam mai mult de 7-8 ani când m-a trimis tati la un magazin să ii cumpăr un fermoar pentru o salopetă. A picat cerul pe mine! Magazinul era la 2 străzi distanță de casă, știam limba, dar chiar să mă duc SINGURĂ până acolo?! Mi-am luat inima în dinți si m-am dus. M-am întors acasă cu fermoarul corect, iar partea care m-a făcut să rețin întâmplarea a fost că tati mi-a zis să păstrez restul – îmi dăduse 5000 drahme, iar fermoarul costase 100!😎😂. 25 de ani mai târziu, iată-mă la mii de km distanță de casă, singură, fără să îmi fi dat tati bani și fără ca cerul să mai pice pe mine 😊.

 

 

#ilovemylife ❤️