O zi de Noiembrie. Mi-am scos gândurile la o cafea, în centrul Bucureștiului. Simțeam nevoia să nu mă grăbesc. Pe fundal e muzica de Crăciun. La naiba, s-a mai dus un an…! N-am mai avut dispoziție să scriu. Nu există un motiv anume pentru asta. Oamenii trăiesc chiar și atunci când pare că fac nimic. De când lucrez de acasă, parcă nu mai sunt la fel de creativă. Am devenit însă mult mai preocupată de mine. Mă preocup să fiu bine, eu cu mine. În rest sunt la fel, fără astâmpăr și fără prea mult timp să mă plictisesc. Îmi place să mă implic în fel și fel de activități. Agenda e organizată clar până la final de Ianuarie. Ceva schițe de program există deja până în Iulie.

 

În unele momente de liniște încerc să fiu sinceră cu mine și să mă înțeleg mai bine. Asta vine la pachet cu o conștientizare a capacităților,  obiectivelor,  dorințelor și a încrederii de sine. Să construiești stima de sine echilibrată, în plan personal și profesional nu este un proces tocmai ușor. Vor fi mereu zone în care vei excela, în detrimentul altora. Zona de echilibru pare simplă dar nu e și se ajunge acolo cu pași mici. E bine să știi ce oferi si ce vrei. Vei fi mai greu de doborât, dezamăgirile vor fi mai puține, furia va dispărea iar ambiția nefondată nu își va mai avea locul. Am depășit momentul de a vrea să demonstez lumii ceva. Știu sigur că pot muta munții din loc, dacă vreau! Știu ce pun pe masă și din acest motiv am curajul să îmi aleg masa. Ăsta e motivul pentru care am început să fiu mai selectivă în ceea ce privește oamenii sau activitățile pentru care îmi consumă timpul și energia. Aleg să fac frumos cu oameni frumoși. Aleg să mă înconjor mai mult de oameni cu sufletul asemeni mie, oameni care să mă inspire sau pe care îi admir. Încerc la rândul meu să ofer acolo unde există spațiu și dorință.

 

În spatele cortinei, eu iubesc în continuare suflete complicate. Cele mai complicate. De asta nu știu când sau dacă o să mă vindec…:)). Mă atrage tot ce e atipic și a cărui frumusețe nu e vizibilă oricui. Iubesc conștient și nu regret nicio iubire. Dacă nu mă dă “în clocot” puțin, e degeaba!Probabil că o parte din energia mea vine și din adrenalina pe care iubirea mi-o oferă :).

Când pare că fac nimic, muncesc. Uneori chiar destul de mult. Îmi place însă tot ceea ce aleg să fac, iar cel mai mult îmi place când munca mea are impact.

 

(…)

 

Atunci când pare că fac nimic, tot fac ceva, dar în liniște :).