“Cuvintele pe care le rostesc vin din suflet și ți le spun pentru că îmi pasă. Pentru că așa sunt eu. Sunt așa cum tu nu vei înțelege vreodată că sunt.

Lacrimile îmi curg siroaie pe chip. Pentru prima dată realizez că am obosit. Am obosit să încerc să te fac să înțelegi cât de mult însemni pentru mine. Mă doare îngrozitor când la celălalt capăt mă lovesc de un zid și de cuvinte fără sens. Poate nu știi, dar cuvintele rănesc. Rănesc al naibii de tare mai ales atunci când contează cine ți le spune.

Azi am decis să nu mă mai învinuiesc pentru ceea ce nu pot controla. De azi nu o să îți mai spun ce simt…pentru tine oricum nu contează! Tu vei fi mereu așa cum ești.

Sufletul meu însă te va iubi mereu, chiar dacă știu că nu o să știi vreodată să mă iubești așa cum am eu nevoie.

Doar că de azi, cuvintele tale nu mă vor mai răni!

[…]“