A fost o perioadă în viața mea când dincolo de zâmbetul afișat în timpul zilei, erau nopți de lacrimi și întrebări fără răspuns.

 

 

În timp ce eu mă vedeam cel mai singur, mic și negru om de pe Pământ ( deși nu eram chiar atât de bronzată…), Cineva îmi scotea în cale oameni minunați care aveau să îmi liniștească, pe rând, toți piticii din creierul meu! De la cei care mă știu de o viață, la oameni cu care interacționam pentru prima dată în viața mea.

 

 

 

Atunci am realizat eu că oamenii nu apar întâmplător în viețile noastre și că de la fiecare din ei avem o lecție de învățat. Nu puține au fost momentele în care m-am simțit coplesită, realizând cât sunt de norocoasă să îi am alături. Am avut alături oameni la care nu m-aș fi gândit; oameni care au fost dispuși să ajute fără motiv și fără să aștepte ceva la schimb.

Zău că nici n-ai cum să nu îi iubești pe cei care reușesc sa te facă să râzi în hohote când tu ai lacrimile înnodate in bărbie; care reușesc din trei cuvinte să te aducă pe calea cea dreaptă sau să preschimbe apa din paharul tău, în ceva mai bun. Oamenii ăia care te plac așa imperfectă cum ești tu și alături de care poți să fii TU!

 

 

 

Pentru mine, asta e definiția prieteniei. Nu trebuie să fiu în contact frecvent cu cineva pentru a-l ajuta dacă are nevoie. Sunt oameni cu care vorbesc o dată la câteva săptămâni sau luni. Asta nu înseamnă că nu aș fi dispusă să îi ajut la nevoie, la orice oră din noapte sau zi.

 

 

 

Nu îți face griji, roata se va întoarce mereu, iar toate faptele noastre bune  se plătesc pe lumea asta (fie vorba între noi, și alea mai puțin bune tot aici se taxează, dar nu vorbim despre ele acum…) . Atunci când simți că nu mai ai puterea să zâmbești și viața vine peste tine, fii atent la oamenii care apar în drumul tău. Cineva îi trimite special pentru tine. Believe me!

 

 

 

#ilovemypeople pentru că parte din zâmbetul meu este datorat oamenilor frumoși care mă înconjoară și pentru asta o să ridic mereu ochii către Sus, cu recunoștiință.