Dacă aș vrea să caut scuze, aș pune lipsa de răbdare pe seama zodiei. E cea mai bună scuză de a nu-ți asuma acțiunile.

 

Sunt adesea situații în care stau și îmi analizez felul în care vorbesc cu oamenii din jurul meu. Uneori stau și mă întreb de unde reușesc să am atâta răbdare cu oamenii, să ascult, să vorbesc calm și să încerc să găsesc soluții.  Nu, nu m-am născut așa. Sunt o fire temperamentală, dintr-o bucată, exagerat de sinceră și de directă. Iar toleranța mea are o limită. Îndepărtată, dar există.

 

Îmi vine în minte o întâmplare din copilărie. Era o zi caldă de vară. Mă jucam în nisip, pe malul mării, în timp ce mămăica îmi explica cum e treaba cu diplomația, răbdarea și de ce uneori e bine să nu spui/faci chiar tot ce gândești. Eu – dintotdeauna o fire încăpățânată, sinceră și foarte directă, evident că nu am fost de acord teoria ei. Nici atunci, nici mult timp după. Norocul e că am memoria bună și rețin  vorbele pe care le aud.

(…)

Am continuat să fiu așa cum sunt – temperamentală, exagerat de sinceră și de directa până când viața s-a gândit să mă ducă tot mai des pe drumul ăla unde era necesar să adaug un strop de răbdare și diplomație, atât vorbelor cât si acțiunilor mele. Da, exact: Diplomație și răbdare. Alea de care îmi vorbea mămăica pe plajă. Ia de acii,Eleno! Împachetează vorbele cu diplomație și tact! Învață să pui problema altfel încât atunci când vrei să trimiți la dracu pe cineva, să îl faci să îți aducă un magnet la întoarcere :).

 

Așa am învățat că răbdarea îmbracă multe forme. Rezultatele favorabile apar când îți păstrezi calmul, când asculți și vorbești liniștit cu cel de lângă tine, încercând să cauți o soluție indiferent de situație. Fiecare zi e o provocare, dar știu că pot să ofer ceva mai bun. Nu știu de unde am răbdarea să rămân echilibrată în cele mai dezechilibrate momente.  Ca orice om, am momente în care aș urla cât mă țin plămânii când ajung la limita toleranței. Dar totuși nu o fac :).

 

Trainingurile corporatiste m-au învățat că un aspect negativ trebuie transmis împreună cu alte 7 aspecte pozitive. Întotdeauna începând cu cele pozitive. Acela cred că a fost momentul în care mi-am dat seama că orice situație urâtă poate deveni mai puțin urâtă dacă tragi aer în piept, te calmezi, cauti pozitivul în negativ și îți orientezi energia către soluții. Nu de alta, dar dacă “răul” e deja făcut, soluția ar fi să încerci să faci un pustiu de bine :).

 

Nu am renunțat niciodată să fiu eu. Sunt în continuare temperamentală, încăpățânată, sinceră și directă, doar că am învățat să îmi dezvolt punctele slabe astfel încât ele să aducă un plus la ceea ce sunt.

 

Așadar, de ce e importantă răbdarea? Pentru că iarba nu crește mai repede dacă tragi de ea! 🙂