Trăim într-o lume tot mai nebună, în care oamenii aleargă până la epuizare să aibă. O lume în care cele 24 de ore ale unei zile par să nu ne fie suficiente, iar nivel stresului atinge cote alarmante. O lume care ne face să uităm de noi și de cât de importantă e sănătatea noastră. Poate părea fără sens, însă în haosul cotidian, mâncatul dezordonat, pe tastatura de la birou, orele petrecute în fața calculatorului sau sedentarismul, pot avea repercusiuni grave asupra organismului nostru.

 

Încurajată de această lume dezordonată, am simțit nevoia de a găsi un echilibru în ceea ce privește alimentația și sportul.

 

Totul a devenit serios acum 2 ani, în noaptea de Revelion, când am făcut un pact cu Valentina: eu mă duc la sală iar ea donează copiilor sărmani toate cutiile de ciocolată pe care le primește de la pacienți. Auzisem eu de Revvolution și aveam în gând să încerc, așa că nu mi-am luat foarte mult să transform o dorință în realitate – în Ianuarie 2018 pășeam hotărâtă într-un program bine structurat de slăbire și tonifiere.

 

Am fost surprinsă să găsesc la Revvolution un mediu plăcut, oameni mișto, sport și nutriție. As minți să spun că mi-a fost ușor. Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar nu există încă un norișor roz pufos care să te ducă la sală, iar rezistența fizică nu se găsește pe rafturile de la Mega Image. Sportul nu a fost niciodată punctul meu forte. Am avut scutire la orele de sport de când mă știu. Mi se făcea rău numai când vedeam terenul ăla de fotbal, d’apăi să mai și alerg în jurul lui?! Exclus! Norocul meu e că știu că nu există limite de nedepășit. De la antrenamente am învățat că atunci când simți că nu mai poți, de fapt mai poți puțin! Consecvența exercițiilor fizicelor are la baza auto-disciplina. Pentru mine a fost important să văd rezultate benefice mie. Când simți pe pielea ta, că eforturilor tale se traduc într-o ameliorare a problemelor de sănătate și un tonus bun, crede-mă că nici un viscol nu te oprește să ajungi la sală și parcă nici flotările nu mai sunt la fel de grele. A trebuit ca viață să mă zguduie de câteva ori ca să înteleg că atunci când e sănătatea în joc, cel mai bine să previi, nu să ajungi să tratezi.

 

Am interacționat de-a lungul timpului cu medici nutriționiști de la care am învățat să îmi construiesc obiceiuri sănătoase. Amalia mi-a clarificat de ce e important să avem 3 mese si 2 gustări pe zi; Luiza m-a învățat să nu duc o luptă disperată cu kilogramele în plus și nici să fac o obsesie din asta iar de la Tania am înteles că există o strânsă legatură între emoțiile noastre și mâncare. Mai departe, Ilinca m-a ajutat să mă înțeleg și să mă accept așa cum sunt eu, cu toate emoțiile și trăirile mele.

 

 

În spatele reușitei unui simplu “vreau să slăbesc” stau o serie de factori. Eu am știu de la început că obiectivul meu NU este un anumit număr pe cântar. La mine reușita a venit în momentul în care am fost bine eu cu mine; când am găsit cauza și răspunsurile la toate aspectele care îmi măcinau creierii. Acela e momentul în care nu mai simți mirosul covrigilor de la metrou, când începi să fii atrasă de fructele proaspete din piață,  când alegi să îți calmezi nervii nervoși cu o gură de aer și nu cu o pungă de chipsuri sau când rupi ușa la birou la 17:30 fix, pentru că la 19:00 ai antrenament.

 

 

Cam așa am învățat eu să mănânc sănătos, să ajung necondiționat la antrenamente de 2 ori pe săptămână și să mă simt bine.

 

 

Într-o lume nepăsătoare, tu nu uita să faci tot ce e necesar ca să ai grijă de tine! Pentru că nimeni nu o poate face în locul tău!

 

 

P.S. Nu mă întrebați ce s-a întâmplat cu ciocolata copiilor sărmani… :))!