După câteva zile agitate acasă, iată-mă într-o zi de luni, plină de zâmbet si energie să pornesc la drum. Urmau multe ore de zbor. Destinația finală: Jakarta.

 

În mulțimea de oameni din aeroport auzeam “taxi” pe toate tonurile, dar cu privirea am reperat-o pe Daniela, taxiul personal, care ne aștepta cu brațele deschise și cu inima plină de bucurie!

 

M-a lovit aerul cald si umezeala specifică Asiei. Uitasem cum se simte. Am simțit cum sufletul mi s-a relaxat în peisajul ce mă înconjura, deși eram destul de obosită. Să ne înțelegem: Jakarta este un oraș imens, foarte poluat, cu un trafic infernal, cu o populație de 11 mil. locuitori, cu mizeria si discrepanța claselor sociale aferentă. Lucrurile astea vin la pachet cu frumusețea Asiei, iar eu am învățat să privesc partea frumoasă.


Așa cum spuneam într-un articol anterior, motivul pentru care eu am ajuns la capătul lumii este nunta Danielei si a lui Hitesh. Ea – româncă autentică, din Râmnicu Sărat, prietena mea de peste 15 ani, stabilită de 9 ani in Malaezia. El – născut în Indonezia, din părinți indieni, stabilit în Malaezia de câțiva ani. Soarta a făcut ca drumurile lor să se intersecteze și să pornească împreuna pe drumul vieții de acum încolo.

 

Oamenii ăștia doi au reușit să aducă într-un singur loc prietenii din: Brazilia, UK, Olanda, Croația, Germania, România, India, Malaezia, UAE, Singapore și US. Incredibil dar adevărat. Nunta lor a fost o nunta în stil indian. Probabil prima din Indonezia dintre un indonezian cu origini indiene și o româncă. Au urmat 3 zile de nunta, pline de culoare și emoție. O îmbinare între portul tradițional românesc și cel indian.  Cum Daniela iubește iile și tot ce o duce cu gândul înapoi la rădăcini, noi toți  cei ai ei am purtat cu mândrei la zi de sărbătoare ii autentice românești, vechi de peste 60-80 de ani.


Dincolo de ceremoniile nunții, pe mine m-a impresionat bucuria și căldura cu care familia lui ne-a primit. Au reușit să îmi transmită sentimentul ăla de “acasă”, de apartenență, acceptare și iubire. Despre emoțiile pe care părinții ei le-au aveau, nici nu mai zic! Erau la cote înalte.


Printre picături și în măsura în care caldura nu ne-a topit, am reușit să vizităm puțin din Jakarta.


Parcul Mini Indonezia care este o zona de agrement bazată pe cultură. Indonezia este o țara uriașă cu multe insule iar in acest parc veți vedea întreaga țară în miniatură.

Pădurea de mangrove. Mangrovele astea sunt aici cum e cucuta la mine la Viziru – peste tot :)). Sunt formațiuni  vegetale alcătuite din arbori şi arbuşti aparţinând mai multor familii și împânzesc mai bine de jumătate din ţărmurile tropicale ale lumii.

Am vizitat și Kota Tua – centrul vechi al Jakartei, o piață imensă într-o forfotă continuă, o mare de oameni și foarte mulți ochi asupra noastră pentru că, ce să vezi, suntem europeni și vor poze cu noi! :))

Muzeele nu sunt atracția principală pentru mine,  deși am vizitat câteva. Mai impresionată am fost de complexul comercial și rafturile cu produse cosmetice coreene 🤣. A, și de fructele exotice pe care nu le am acasă. De mâncare s-au ocupat prietenii mei și a fost mereu diversă și delicioasă!

(…)

Evident că am pierdut noțiunea timpului cu atâția oameni dragi în jur și nu știu când a trecut o săptămana din concediul meu. Am părăsit Jakarta cu certitudinea în suflet că undeva în lumea asta, cândva, mă voi reîntâlni cu oamenii pe care i-am cunoscut aici.


P. S. Daniela & Hitesh: să știți că acum chiar ați fost Wow! Love you!
❤️