#ilovemypeople pentru ceea ce sunt când sunt cu ei. Sunt eu! Daniela a venit acasă din Malaezia pentru 3 luni și era chiar păcat să nu facem noi o călătorie împreună. Am avut nevoie de o noapte împreună la Brăila ca să ne hotărâm că vrem să mergem să mâncăm o pizza. Adevărată. De la mama ei!

 

Când e vorba de organizare pentru o călătorie cu Daniela fac super echipă! Eu m-am ocupat de biletele de avion și de cazare, ea de obiectivele turistice și itinerariu. Așa că uite cum m-am întors eu din Atena doar ca să îmi desfac bagajul, să lucrez trei zile și să mă urc din nou în avion către o nouă destinație: Roma.

Am ajuns în Roma și pentru prima dată am trăit un sentiment interesant: eram într-un loc nou, necunoscut, habar n-aveam cum ajungem la hotel, dar eram foarte relaxată și fericită. Eu, care cu necunoscutul am o oarecare relație de teamă. Am ajuns destul de repede de la aeroport la rapid la hotel, ne am lăsat bagajele și am ieșit să căutăm pizza aia care ne-a chemat la Roma. La ceas de seara am luat Roma la pas, bucurându-ne de tot ce ne înconjura.

Așa am ajuns la Fontana di Trevi care era deloc sufocata de turiști intr-o joi seara. Luminile puneau în valoare figura centrală a fântânii Trevi – pe Neptun, zeul mării, care se află într-un car de luptă ce are forma unei scoici, tras de doi căluți de mare.

 

Dimineața următoare aveam in planificat să vizităm Vaticanul. Cazarea noastră era la vreo 40 de min de Vatican, iar noi fiind mai sportive din fire, am decis că facem înviorarea de dimineața mergând pe jos până acolo. Dacă nu am fi făcut asta probabil am fi ratat cântul  papagali verzi ascunși in vârful palmierilor de pe străzi. Când e vorba de muzee eu sunt cam greu de impresionat. Au reușit însă sa facă asta picturile artiștilor renascentiști din Capela Sixtină. E cam greu de descris în cuvinte ce a facut Michelangelo acolo!

Vizita la Vatican nu se putea încheia fără o serie de poze în grădinile sale unde ne-am odihnit picioarele preț de minute bune.

 

 

 

Nu aveam cum să ajungem la Roma și să nu verificăm dacă Coloseumul este tot acolo. Ne-am bucurat de priveliște, la cafeneaua de lângă până la lasarea serii. Părea ca timpul stă pe loc.

 

 

 

 

 

 

 

24.000 pași mai târziu am ajuns și noi înapoi la hotel și știu că am dormit neîntoarse. A, nu înainte să avem o peripeție cu presiunea apei de la duș și cu domnul recepționer indian. Dar totul e bine când se termină cu bine!

 

Ultima zi în Roma aveam în plan să facem nimic… În afară de sute de poze și shopping, clar. Am intrat prin majoritatea bisericilor catolice care ne au ieșit in cale. Mi s-a părut interesant cum găseam în unele dintre ele o energie pozitivă, liniștitoare. Au fost însă vreo două în care am simțit o apăsare puternică si am ieșit îndată. Încă nu știu să explic sentimentul și nici emoția.

Ne-a uitat Dzeu la o cafenea unde am privit comportamentul oamenii care treceau pe stradă (sunt fascinată să fac asta uneori 🙂 ). Nu pot să nu afirm că Italia este prima țară unde eu am văzut mulți bărbați mișto. Când spun asta mă refer la faptul că emană o masculinitate care îmi place, dar pe care nu am întâlnit-o des în locurile unde am fost. Armonios îmbrăcați, asortați, eleganți, cu accesorii atent alese, cu ceasuri deosebite la mână (remarc întotdeauna acest accesoriul la bărbați si îl apreciez!). Hainele erau pe măsura lor, cămășile fără burtă iar gleznele recunosc ca nu le-am sesizat. Pășeau cu încredere, iar gesturile lor păreau că se aud mai tare decât cuvintele, împreuna cu nelipsitul  zâmbet șarmant. Dacă ar fi fost nevoie să decorezi vitrina unui magazin cu modele masculine, cred că oricare dintre cei întâlniți pe stradă s-ar fi încadrat perfect.

Cam așa au arătat, în linii mari, cele trei zile perfecte pentru sufletul meu, alături de un prieten drag, la Roma. Suficient cât să îmi amintesc că în viață contează mai puțin unde ci mai mult cu cine! Și că atunci când vreau să sar, sar!

Copyright © IPkabuto 2017 • All rights reserved.