Draga inimă,

 

             Te aud în ureche în liniștea serii, atunci când pun capul pe pernă. Te simt atunci când duc mâna la piept sau în pulsațiile de la încheitură. Dar cel mai adesea, te ascult, pentru că eu sunt ceea ce tu ești!

             Ești iubire și datorită ție sunt și eu. Multă! Datorită ție sunt eu capabilă să iubesc. Să iubesc suflete, să iubesc simplitatea, armonia și tot ce e frumos.

             Ești bunătate prin tot ce fac, prin fiecare gest al meu. Datorită ție sunt eu așa. Îți sunt recunoscătoare pentru că m-ai îndemnat să fiu un om bun atât cât am știut. 

             Ești curaj. Știai asta?! Oho… și încă cât! Dacă tu, dragă inimă, nu ai fi pompat curaj prin venele mele probabil că multe din momentele de fericire nu ar fi existat. 

             Ești și lacrimi uneori. Mi se revarsă pe chip adesea și nu mi-e rușine să le las la vedere. Ești lacrimi pentru că eu sunt emoție. Ești lacrimi pentru că eu sunt puternică și pentru că obosesc să fiu așa. Ești lacrimi pentru că sunt comportamente, cuvinte, oameni sau tăceri care mă întristează și pentru care eu consum. Totuși, să știi că eu îți sunt recunoscătoare că ești așa. Dacă nu ai fi fost așa probabil eu nu aș fi fost atât de umană. 

             Ești emoție îmbinată cu teamă atunci când îmi este frică și când simt că vrei să sari din pieptul meu. Îți recunoscătoare că nu ai făcut asta până acum, deși am trecut prin momente intense.

             Dintre toate astea cel mai recunoscătoare îți sunt dragă inimă pentru iubirea pe care ai oferit-o mereu, fără regrete. Ai știut să iubești frumos; ai iubit inimi în interiorul cărora ai lăsat un loc special, deși ai ales să nu stai :). Fără iubirea din toată inima aș fi fost doar un suflet rece. Nu-ți face griji, dragă inimă, pentru că inima aceea unde o să simți să rămâi o viață, te așteaptă. 

(…)

             Simt uneori că din toate câte sunt în tine și pe care le oferi prin mine necondiționat celor din jur, ar trebui să păstrez puțin mai mult pentru persoana mea. Oare cum ar fi dacă m-ai învățat să mă iubesc puțin mai mult pe mine? Dacă înainte să mă frâng în bucăți și să mă împrăștii, m-aș uita la mine cu mai multă iubire și bunătate? Ești invadată de minte, dragă inimă, dar mi-ar plăcea uneori să fii cu mine așa cum ești cu ceilalți.  Ai vrea tu oare, dragă inimă,  să convingi mintea că tu ești doar una și că înainte de a fi pentru ceilalți ești întâi pentru mine?

 

Orice s-ar întâmpla în jur, dragă inimă, să ai mereu curajul să fii tu.

Prin tine sunt și eu!