Eu în familie am văzut că eram destul de uniți și mereu aproape unii de ceilalți în momente semnificative din viețile noastre, fie că erau momente de bucurie sau de tristețe. E un sentiment plăcut să știi că ai alături oamenii dragi, indiferent de vreme :).

 

În baza acestor experiențe, am confirmat prezența mea la nunta Danielei încă de anul trecut când complotam cu viitorul ei soț asupra inelului de logodnă. Puteau să decidă să facă nunta pe Lună: eu nu aș fi lipsit din peisaj! Nunta se va întâmpla anul acesta.Nu chiar pe Lună, pentru că Musk nu a definitivat în timp util orarul curselor spre Lună :)), ci la celălalt capăt al pământului. Prilejul este unul tocmai bun pentru mine să mai explorez noi destinații exotice.

 

Inițial în mintea mea era că mă sincronizez cu ceva prieteni să ne bucurăm împreună câteva zile pe o insulă din apropiere. Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, iar șansele ca istoria din 2019 să se repete creșteau pe zi ce trecea. Motiv pentru care am avut o discuție eu cu mine:

 

“- Elena, ce îți dorești TU să faci?

-Păi: mi-e clar că de la nuntă nu lipsesc, iar eu nu zbor 16h până acolo doar pentru 7 zile. Mi-ar plăcea să leg acest zbor cu o vacanță pentru și pe sufletul meu! 

-Bun. Ce te împiedică să faci asta?

-Well… aproape nimic. Doar că…să mă duc iar singură în vacanță?! 

-Hm… care ar fi worst case scenario cu care te-ai confrunta dacă te duci singură?

-(loading…) Frica de necunoscut la primul contract cu zona. 

-Ok. Ai mai trecut prin asta, nu? Ce poți face să diminuezi frica?

-Să deleg către cineva cu experiență să se ocupe de transferurile interne și de cazare.

-Și cel mai bun scenariu care ar fi?

-Pfoai… păi îți dai seama: aș face fix ce vreau eu, când vreau, cum vreau! Să mă trezesc într-o camera din aia cu super vedere, infinity-pool, mâncare bună, cafea cu girafele, dragon fruit, vizitez ce îmi place, fac poze, mă îmbrac în toate culorile pământului, mă duc la shopping…!”

 

Cam de  atât am avut nevoie ca să mă trezesc la realitatea posibilă și am luat biletele tur-retur, la distanță de 17 zile între ele. Un timp suficient cât să nu mi se facă dor de patul meu de-acasă:)). În timp ce rezervam biletele, parcă o auzeam pe mămăica: “Păi ce mănânci tu, fetiță, doua săptămâni acolo???”. Diferența este că acum aș ști exact să îi spun ce îmi doresc să mănânc acolo!

 

Este adevărat că e mai frumos când împarți viața și vacanțele cu cineva. Sunt total de acord cu asta și îmi doresc să fac asta. Doar că nu totul stă în controlul meu :). Unde e vina mea în toată ecuația asta? De ce ar trebui eu să las o frică să îmi limiteze orizonturile și să îmi aducă regretul că nu am făcut ceva ce îmi doream? De ce ar trebui să îmi pun fericirea în mâinile altcuiva? Îmi este clar de ceva vreme că am doar o viață pe care am decis că vreau să o trăiesc fără regrete. Chiar dacă mâna mea nu e în mâna altcuiva, știu sigur că pașii mei sunt în mâinile Cuiva și asta îmi e suficient.

 

Oricât de nebunesc ar părea din exterior, eu mă duc până la capătul lumii să fiu alături de prietena mea într-un moment important al vieții ei, după care mă duc să îmi bucur sufletul în paradis. Singură!

  • adriana olaru says:

    Cineva, candva, cumva a spus- o mai bine decat se putea “ ‘Don’t ever put your happiness in someone else’s hands. They’ll drop it. They’ll drop it every time.’ , te pot asigura de asta in 37 de toamne 😂 Suntem inconjurați de oameni singuri(cupluri) care se țin de mână , tu meriți mai mult de atât, o mână care nu doar să te plimbe prin lume ci să te țină pur și simplu , fără motiv, fără vreun interes.Asta dupa 37 de primaveri o știu 😂 Mai bine singură în lumea largă decât singură în doi 🫶
    P.S. Cand o să am cofetaria mea căpșunică o să fie împânzită cu articolele tale așa că dacă îmi promiti ca nu te oprești din scris, nici eu nu ma opresc din creat ❤️

Comments are closed.